Semănând scaieți

Probabil că din cauza pandemiei care bântuie omenirea și seceră pe câte unii de aproape un an, parte dintre poeți și scriitori a cam luat-o razna prin arătura literaturii. Am văzut această deraiere pe la unele evenimente literare la care am fost martor ocular- lansări și prezentări de carte,m-am convins că acești autori sunt lansatori detripleți, la numai câțiva ani de la debut aceștia devenind peste noapteeminescologi atât loco cât și peste mări și oceane. Alții, ajunși la o vârstă venerabilă, din goana gâfâită după accederea în U.S.R., cu puțini ani pe tărâmul scrisului, cu câteva cărți mâzgălite la repezeală, aceștia nu au ce face și se apucă să-și pună numele pe scrierile altora și nu pe al unor fitecine ci tocmai pe textele încărcate de înțelepciune ale marelui istoric, scriitor, om politic, profesor universitar și academician,Nicolae Iorga. Nu din cauză sau datorită pandemiei aflu că din lipsa talentului și a înțelepciunii, ci că din lipsa bunului simț și a modestiei, acești poetași și poetese, scriitorași și scriitorese se împotmolesc pe șleaurile abisale cu plugul scriiturii lor (ale lor sau ale altora ) prin puțineleogoare ale evenimentelor literarecultivate în ultimul an în on-line.

Am mari îndoieli ( încerc acordarea de circumstanțe atenuante ) că de la pandemie li se trage și patima cultului propriei personalității, a personulității acestora. Lauda de sine- ca un cult al personalității, și răzbunarea fără de cauză, fără vreo cât de puțină dragoste de înțelepciune- dar cu multă personulitate, împrăștie sporii pe întinsele ogoare ale bietei patrii literare. De pe margine, alții ca ei aplaudă încurajând înțelenirea. E destul de lat pământul și ( pentru unii pare că e plat, nu am găsit altă rimă! ) fiecare își are locul său sub soare, cu mențiunea că fiecare trebuie să-și cearnă bine scrisele de neghină înainte de a le semăna. Culegătorii roadelor, susținătorii poetașilor și poeteselor, scriitorașilor și scriitoreselor ar trebui să treacă prin foc și coasă întreaga operă pentru a scăpa de șerpărie, pentru a ajunge la curata și mănoasa cultură. Fără aplauze și urale să cearnă și să discearnă ceea ce le este realmente de folos întru hrănirea sufletului și spiritului. De la debutul meu, din 1994 și până în prezent, ca autor de scrieri literare, am înțeles că lumea literară e o junglă prin care se răzbate cu maceta auto-cenzurării propriilor scrieri.

În tinerețea literară am mai luat-o și eu pe arătură semănând scaieți, m-am împotmolit și eu în șanțuri adânci, dar ca un sclav al cuvântului scris nu am țipat- că mi-a crescut tensiunea, și nici nu am pus tagă- călcând în copite ogorul cultural al altcuiva, precum măgarul încăpățânat când biciul corecturii m-a lovit- când pe o parte când pe cealaltă pentru a ține drumul drept al literaturii. Nu m-am supărat pe nimeni, nici nu mi-am ignorat corectorii; nu m-am încăpățânat să ridic capul mai sus de propria-mi umbră, să țin nasul deasupra acestora sau a altora de-un început cu mine. Pandemia să fie de vină? Săfie caracterul autosuficient al unora din vremile actuale? Nu, nu cred asta, ci, mai degrabă, sunt convins că rămânând pe ogorul evenimentelor on-line, cuprinzătoare de lansări și prezentări de carte, au ieșit din ce în ce mai puțini poeți și scriitori valoroși.

Așa au ajuns preaplinii de sine și preahoții de alții să se așeze la mijloc de ogor ca lansatori de cărți - la metru cub și uzurpatori de blazoane literare. Nu e pandemia de vină! Pandemie fiind și timpul fiecăruia parcă o veșnicie, ar trebui ca toți cei care cred că au de semănat ceva sub brazda ogorului literaturii locale sau naționale să cearnă și să discearnă după ce a citit, săcugete și să scrie și iar să cugete înainte de a lansa tripleți, înainte de necugetate fapte de uzurpare a unor nume ce-au lăsat capodopere literare veșniciei.

Da, să gândim la trecerea prin veșnicie, peste clipele pandemice, cu bun simț și legitimitate, fără aere de, deja nemuritori, poeți și scriitori. Deocamdată, putem ridica capul numai până la ștacheta de autori, căci numai așa e posibilsă ne câștigăm rămânerea în posteritate ca poeți și scriitori cu oarece operă. Era pandemica își are valențele ei, semnficații aparte, din cauză și datorită...